De ce transpirăm ?

Ce este transpirația?

Transpirația reprezintă eliminarea sudorii prin porii pielii. În general, transpirația excesivă nu are nicio legătură cu o problema de sănătate specifică și este localizată cel mai frecvent în zona axilară, pe mâini și picioare. Transpirația excesivă la subraț este întâlnită cel mai frecvent la adolescenți, în multe cazuri aparținând aceleiași familii, motiv pentru care specialiștii medicali cred că este vorba despre o afecțiune ereditară.

Toată lumea transpiră. De fapt, transpirația este o funcție normală și sănătoasă a corpului uman prin care se reglează temperatura, proces numit termoreglare. Creierul nostru transmite semnale glandelor sudoripare, prin intermediul sistemului nervos. Când transpirația este eliberată prin cele peste 3 milioane de glande sudoripare, corpul nostru se răcește. Transpirația în sine, nu are miros. Ea este formată din apă (peste 99%), proteine și uleiuri. Mirosul transpirației nu este dăunător corpului nostru, dar cu toții știm că acesta ne poate pune în situații foarte neplăcute, în momente care contează cel mai mult pentru noi.

Transpirația excesivă primară se manifestă în special în situații de stres și emoții puternice. Frica sau anxietatea declanșează un val de transpirație mai ales în cazul persoanelor care prezintă o jenă socială, înroșirea obrajilor sau palpitații. În acest caz, se poate forma un cerc vicios, deoarece transpirația în exces este deseori jenantă și generează un stres suplimentar, care o intensifică. Alți factori care agravează transpirația excesivă la subraț sunt efortul fizic și căldura. Anumite alimente, precum cofeina, ceaiul, ciocolata și alimentele condimentate pot duce la o creștere anormală a secreției de transpirație de către piele.

Transpirația excesivă secundară este provocată de anumite probleme de sănătate sau de alte probleme evidente cum ar fi: obezitatea, diabetul, hipoglicemia, hipertiroidia, menopauza sau pubertatea. Transpirația în exces nu este o problemă medicală ea însăși, dar poate deveni foarte deranjantă, afectând calitatea vieții și conduce la numeroase consecințe sociale și psihologice. Palmele transpirate, petele de pe haine și mirosul de transpirație pot provoca un disconfort față de cei din jur, diminuează încrederea de sine și în unele cazuri se poate ajunge la depresie.

Studii recente au dovedit că oamenii transpiră în mod unic și diferit în funcție de factori genetici și de mediu. Astfel, s-a găsit o strânsă legătură între mirosul provocat de transpirația abundentă și alimentație. Transpirația în sine nu are miros. Bacteriile de la suprafața pielii metabolizează acizii grași și proteinele iar în urma acestui proces rezultă mirosul neplăcut de transpirație. Transpirația produsă de glandele sudoripare apocrine conține cantități reduse de lipide, colesterol și steroizi și mirosul transpirației apare în urma descompunerii bacteriene ce are loc la suprafața pielii.

Transpirația este necesară organismului nostru, deoarece prin acest proces fiziologic se elimină deșeurile și toxinele din organism. Transpirația este dirijată de glandele sudoripare care sunt de două feluri: ecrine și apocrine.

Glandele sudoripare ecrine sunt cele mai răspândite în corpul uman, conțin 99% apă, nu produc miros întotdeauna și sunt comandate de sistemul central nervos. Ele reprezintă aproximativ 75% din totalul glandelor sudoripare ale omului. Ele se dezvoltă în viața intrauterină și se regăsesc aproape pe tot corpul cu excepția buzelor, mamelonului, patului ungial și anumite părți din organele genitale. Distribuția lor pe suprafața corpului uman este inegală. Numărul cel mai mare este la talpa piciorului, pălmi, axilă, frunte și bărbie. Ele sunt mai reduse ca număr pe trunchi și extremități.

Glandele sudoripare apocrine sunt comandate de glandele endocrine. Ele conțin substanțe organice, deșeuri, care în contact cu aerul se oxidează și produc un miros neplăcut. Ele se regăsesc preponderent în zona axilelor, în regiunea pubiană și la ceafă. Activitatea lor începe la pubertate, până atunci ele fiind de dimensiuni mai mici și inactive. De aceea copiii nu transpiră la fel de mult ( în special la axile ) și nu au acel miros specific adulților. Odată ajunse la maturitate vor avea dimensiuni mai mari decât glandele ecrine și vor fi mai active. Transpirația produsă de glandele sudoripare apocrine are o culoare mai gălbuie și este mai densă decât cea produsă de glandele ecrine datorită proteinelor și acizilor grași din compoziția ei, pe lângă electroliții care sunt prezenți în ambele cazuri.

Nu toate persoanele transpiră la fel. Unele transpiră mai mult, altele mai puțin, cu sau fără miros. O transpirație abundentă poate fi determinată de o afecțiune endocrina, de un consum prea mare de lichide sau excitante, pe fond nervos, ca urmare a efortului fizic susținut sau datorită stresului. Unele dereglări ale glandelor pot determina afecțiuni grave cum este transpirația excesivă, denumită în termeni medicali hiperhidroză, sub-producția de transpirație care poartă denumirea de hipohidroză sau pierderea completă a perspirației care se numește în termeni medicali anihidroză.